In sedinta publica din data de 19 februarie 2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucureşti – Secția a IV-a civilă referitoare la obligaţia fiscală de plată si a stabilit prin Decizia nr. 8/2018 ca:
” În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, este o obligaţie fiscală.
În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu prevederile art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”
Roxana Subtirelu
Studenta Anul IV la Facultatea de Drept
